Ziua infratirii intre genuri muzicale

Ziua a inceput cu rock alternativ servit de trupele romanesti Grimus si Les Elephantes Bizarres. Trupele sunt destul de cunoscute, am mai vorbit si noi de ele. Nu-i ratati data viitoare cand canta intr-un club/festival pe langa voi.
A urmat Ayo, cu al ei stil soul-reggae-folky. Relaxata si placuta, se vedea de la o posta ca-i din familie cu Patrice. Punct forte: vocea. A terminat cu o piesa Michael Jackson care a sunat parca mai bine ca in varianta originala. Evident, sunt subiectiva.

Polarkreis 18 sunt niste domni din Germania. Au fost... altfel. Imbracati in alb, sunt muzicieni pentru care prezenta scenica e la fel de importanta ca interpretarea. Riff-uri de chitara si bucati electronice. Daca va spun ca au cantat in deschidere la Depeche Mode ar trebui sa va faceti o imagine despre ei. Fanii au facut atmosfera la inceput cand au cantat cu dedicatie versurile primei piese. Cam in momentul asta (parte din) restul publicului, initial destul de pierdut pe la (sub) mese, s-a adunat cu tot cu bere mai aproape ca sa vada de ce atata galagie. Punct forte: fanii, stilul futurist.

Motorhead: legende ale heavy-metal-ului. Au inceput ca o furtuna. Si au tinut-o asa pana la sfarsit :D Misiune indeplinita. Fani satisfacuti. Cei mai in varsta aveau si lacrimi in ochi. Oricum, de la 18 ani pana la 60, erau toti acolo. La final am vorbit cu un fan transpirat si ragusit care avea un zambet larg lipit de fata. Mi-a spus ca a fost exact cum trebuia. Culmea, lui i-ar fi placut sa ploua. Probabil pentru ca ar fi ajutat la racirea metalelor grele si fierbinti :)
Puncte forte: fanii, energia (+longevitate), sunetul (insuportabil pentru cei care nu stiau ca au de-a face cu cea mai zgomotoasa trupa din lume :D)

Moby a incheiat seara. Poate cam brusc, cu cateva minute inainte de 23:00 si fara bis. A bagat hituri peste hituri. Are si de unde. Pentru ca a simtit ceva fani Motorhead in incinta a tinut sa le cante din chitara destul de des, a incercat chiar si un solo. Aceeasi combinatie de genuri muzicale care merg atat de bine la el. Natural, placut, nostalgic. O legenda in devenire, cu chef de vorbit cu publicul (da, a spus si de Obama, si de Bush, si de New York :D), cu muzicieni impresionanti in trupa.
Puncte forte: hiturile, energia de new-york-ez neastamparat, dorinta constant de a experimenta muzical, sing along-ul dupa Johnny Cash.

Concluzie: a fost bine. Ne vedem diseara!

PS: nu s-a intrat cu umbrele ieri. Am aflat ca au fost incidente la Ziua Zero, cu oameni carora le-ar fi intrat in ochii umbrelele altora etc. Mi s-a spus ca se vor da salopete daca ploua. Da' poate nu o sa fie nevoie. We’ll see.  

FOTO: Iulian Chiculita