Cum a mierlit-o Serbia din 1389 şi până azi

Independenţa declarată unilateral de către autorităţile de la Priština face valuri şi dincolo de frontierele Europei. După ce bascii au repus pe tapet disputa lor cu statul spaniol, abhazii şi osetinii au ridicat la rândul lor zmeul independenţei.

Spaima precedentului ca bulgăre de nea reaprinde disputele privind duşmanul extern al statului naţional.

În cazul kosovar, sârbii au duşmani clar definiţi: SUA şi Germania ca deschizători de coloană şi fraţii întru execuţia sumară a ambiţiilor statelor ce se mai cred „Mari”. Cei care au declarat nerecunoaşterea acestui act o vor face treptat, pentru că e în firea lucrurilor din aceste vremuri.

Declaraţia de independenţă a Kosovei nu este atât de unilaterală precum pare la prima vedere. Ea este, fără îndoială, o reacţie rapidă la încurajările neoficiale ale statelor favorabile acestui demers.

Ceea ce s-a întâmplat ieri se originează în lipsa de viziune a politicii Belgradului, în special de la momentul dispariţiei lui Tito – constructul numit preşedinţie colegială – dar şi a stupidităţii brutale a regimului Miloševič.

Cauzele sunt însă mult mai profunde: migraţia în zonă a triburilor proto-sârbe începând cândva prin secolul VII ce au cucerit spaţiile ocupate de dardani (mai degrabă aceştia fiind străbunii albanezilor kosovari decât ilirii, dar problema este departe de a fi tranşată), Marea Migraţie spre nord a sârbilor din Kosovo şi Metohia din secolul XV după invazia otomană, politica wilsoniană a reconstruirii statelor europene după Primul Război Mondial, situaţia neclară ce a urmat războaielor balcanice şi comunismul original titoist cu ale sale inginerii etnice.

Numai că discursurile de astăzi de tip „aoleu” şi „v-am spus eu”, prin care s-au justificat politicienii primitiv naţionalişti de la noi, sunt aberante.

Aberaţie este parcelarea unui stat membru al NATO şi UE. Aberaţie este pretenţia secuilor de a se declara etnie. Aberaţie este şi paralelismul dintre fosta deja provincie a Serbiei, Kosovo şi Ardeal sau Ţara Secuiască.

 Deoarece Serbia Mare a fost pedepsită astfel pentru ultima dată pentru acţiunile sale din anii ’90. Iar provincia Kosovo era ultima îmbucătură considerată că iar face rău şi ei şi altora din zonă.

Atenţie la dietă, naţionalişti de orişice culoare!