Ce am castigat si ce-am pierdut din greva CFR

Pentru vineri 1 februarie 2008 aveam planificata o calatorie la Alba Iulia. Pentru distante lungi, din comoditate prefer calatoria cu trenul: in cele 6 ore si 40 de minute cat face un rapid din Bucuresti pana la Alba Iulia poti moţãi, poti citi, poti lucra, te poti plimba pe culoar si-ti poti dezmorti picioarele oricat de des si fara a prelungi calatoria. Asadar am hotarat sa iau rapidul ce pleaca la ora 6.30 din Gara de Nord si ajunge la Alba Iulia la 13.11.

Joi seara, alertata de prieteni, caut pe toate programele stiri referitoare la greva CFR: nimic concret nicaieri. Sun la 9521 – Info CFR; o doamna amabila ma anunta ca nu a primit nicio informatie despre vreo greva si ma sfatuieste sa vin dimineata la gara linistita pentru ca “nu e asa usor sa faci greva si sa opresti toate trenurile in gari”.

Vineri dimineata inainte de a pleca de-acasa sun iarasi la acelasi numar, unde primesc acelasi raspuns: “Nu e greva. Trenurile circula normal”. Ajung in gara, imi cumpar biletul de tren (73 RON), o cafea si-o sticla cu apa minerala si urc in tren. Imi ocup locul, trenul pleaca la ora stabilita, apare controlorul jovial, ne composteaza biletele, apoi ma astern pe citit. Am noroc de vecini de compartiment nevorbareti, prin urmare savurez din plin aceste momente. La ora 7.10 trenul are prima oprire. Ploiesti - imi spun eu. Incep sa se auda insa voci pe culoar: suntem de fapt in gara la Brazi si s-ar parea ca e greva. Dupa 15 minute de stationare,  apare controlorul ce ne anunta oficial ca este greva pe termen nelimitat si ca nu se stie cand vor pleca iarasi trenurile din gari. Si ca mai bine coboram si ne continuam calatoria cu alte mijloace de transport. Dupa alte 15 minute de comentarii cu ceilalti pasageri si dupa cateva apeluri telefonice din care aflu ca la stiri s-a anuntat de asemenea greva CFR pe termen nelimitat, consider ca cea mai inteleapta idee este de a ma intoarce in Bucuresti. Cum? Primul pas: din gara Brazi pana la statia de microbuze din Barcanesti iau un microbuz (bilet 1 RON). Aici la Barcanesti insa toate microbuzele spre Bucuresti sunt pline-ochi deja si nu mai opresc pentru niciun alt calator. Sunt sfatuita de soferul ce m-a adus pana aici sa merg in gara Ploiesti-Sud, unde e autogara, caci doar asa as putea prinde un loc. Iau deci un al doilea microbuz (bilet 1 RON) si ajung in gara Ploiesti-Sud. Aici merg la Informatii, sa intreb de greva (mi se raspunde ca “nu stim nimic”) si despre modul de a-mi recupera banii pe biletul de tren pana la Alba Iulia. Sunt trimisa la casierie, o doamna imi ia biletul compostat de controlor si-mi scrie de mana un altul, apoi imi restituie 55 RON. De ce doar 55, cand eu am dat 73 pe bilet? “Pentru ca ati parcurs 59 km pana la Brazi” este raspunsul. Bine, dar eu nu-mi amintesc sa-mi fi exprimat dorinta de a ma deplasa pana la Brazi; eu vroiam sa ajung la Alba Iulia si de aceea am platit 73 RON pe bilet, pentru serviciul de transport pana la aceasta destinatie. “Noi nu avem ce face, acesta este regulamentul. Pentru reclamatii adresati-va Ministerului Transporturilor”. OK. Nu are rost sa insist. Merg la autogara. Coada de aprox. 60 de persoane. Din fericire microbuzele pleaca unul dupa altul, mai mult dureaza imbarcarea.  Reusesc in cele din urma sa ma urc intr-unul (bilet 11 RON) si sa plec spre Bucuresti. Soferul microbuzului, un tinerel de vreo 20 si ceva de ani, ia 2 pasageri in picioare, spunandu-le ca “va aranjez si pe dumneavoastra imediat!”Apoi isi suna mama sa iasa in poarta cu 2 scaune pliante. Imediat dupa benzinaria din Barcanesti, o femeie asteapta in fata portii cu cele 2 scaune pentru pasagerii inghesuiti in microbuz din cauza grevei CFR. La ora 10.30 sunt in Bucuresti.

E o zi frumoasa, insorita, de primavara. La radio aud ca greva CFR a luat sfarsit dupa 3 ore...

Ce am  pierdut in aceste 3 ore degreva a CFR-ului?

Ce am castigat?

·        40 de minute de citit;

·        Si speranta ca mai exista si alti oameni precum tanarul sofer de pe microbuz si mama lui.