Oamenii care se agata

Cred ca primavara este un anotimp care naste paradoxuri  sau poate cu ocazia ei se vede cel mai bine cat de paradoxali suntem noi (sa zic depresivi, isterici, neautentici?...)  Toata lumea e fericita ca infloresc copacii, ca da iarba, ca e verde, ca, uite, parca si Bucurestiul e mai frumos, si totusi, toata lumea se agata de ceva de fapt, si se bucura de nimic in esenta.

Bucuria asta cu, a venit primavara si parca ne trezim la viata, mi se pare la unii dintre noi asa de fada si de fortata ca nu stiu daca sa ma enervez sau sa imi para rau. Zilele astea urechile mele au fost invadate de sintagma platosa a supravietuitorului urban, folosita drept exemplu de proprie incurajare: uite, eu ma agatz de! Si de aici o lista intreaga in fata careia am tacut politicos de fiecare data sau am strambat din nas in gand, agatata de ideea ca poate nu e treaba mea sa "dezagat" pe nimeni de nicaieri.  Memoria auditiva a urechilor mele, data pe rewind a inregistrat urmatoarele: ma agatz de primavara asta frumoasa, de zilele astea cu soare, de copacii astia infloriti, de ghioceii care zambesc vesel si asa mai departe, truisme de sezon! Sincer, nu prea vad cum te poti agata de cele de mai sus cand esti in trafic sau ai chef sa dormi pana in miezul zilei sau sa o arzi aiurea prin oras cand altii stau la birou, iar realitatea te scutura bine si te trimite fix in mijlocul traficului sau te pironeste intr-un birou neprietenos. De aia zic ca e mai bine sa te bucuri si sa infrunti realitatea asta cu trafic si birou, decat sa te agati de lucruri si sa te prefaci ca te bucuri. Mai bine sa traiesti decat sa supravietuiestiJ

La una dintre cafelele baute pe fundalul acestui ma agat de, o amica atat de fericita din cauza primaverii, incat are nevoie sa se agate de fiecare rasarit de soare de martie, am cedat si am intrebat raspicat: ce-ar fi daca doar te-ai bucura? Raspunsul a venit adanc impregnat de intelepciune, in ritm de maxima: bucuria se invata ca si alfabetul. Chiar asa de rau sa fi ajuns?! Sa invatam lucruri care ar trebui sa vina de la sine?! Care sunt incluse la pachet, fie-mi iertata exprimarea, atunci cand ne nastem si pachetul e in stare pura? Mai ramane sa invatam sa respiram si ne-am dus!

M-am scuturat de toate astea intr-o plimbare prin parc si m-am trezit uitandu-am la toti cei care mi se perindau prin fata, intrebandu-ma oare de ce se agata fiecare. Pe bune ca ar fi meritat sa ma duc la cativa dintre ei si sa intreb: buna ziua, dumneavoastra de ce va agatati?  Ar fi parut ca agat oameni, asa ca n-am facut-o! Desi ma intreb daca nu ar fi o solutie sa ne agatam unii pe altii pe strada, asa ca un exercitiu national de dezinhibare si sa spargem bula aia imensa de inchistare in care traim zi de zi. Si cand ma gandesc ca nici macar nu sunt cea mai optimista sau mai luminoasa fiinta pe care o cunosc sau mi-as putea-o imagina! Doar ca, pur si simplu, nu mai suport oamenii care se agata de ceva si care declama asta cu aerul ca au gasit adevarul despre cum poate fi viata mai frumoasa si mai plina. Saracie lucie pe toata linia de sentimente pozitive de care poate fi capabil un om...

Bai, si e chiar misto primavara! Si are un miros...