La ei câştiga fotbalul!

O declaratie marca Mitica Dragomir plus o disputa in cazul “bricheta” si doua schimbari de antrenor la cluburile din Bucuresti nu pot provoca atata emotie in sufletul unui microbist cat 2 faze de joc dintr-o partida Liverpool-Arsenal.

Industria inca nu a ucis fotbalul, ba mai mult, de multe ori sportul rege ne forteaza sa spunem ca-si merita eticheta. Vorbim de fotbalul de-afara in general si de cel britanic in special. Anglia nu are echipa nationala la Euro2008 dar stie inca din faza semifinalelor Champions League ca unul din cluburile din campionatul intern va lupta pentru trofeu la Moscova. Chealsea a ajuns de patru ori, in cinci sezoane!!! in penultimul act al Ligii Campionilor. De doua ori, in ultima vreme, daca nu ma insel, Liverpool si Chealsea au jucat o semifinala in cea mai tare competitie dedicata cluburilor. In sferturi show-ul este total, si culmea vorbim tot de echipe britanice.

Meciul Liverpool – Arsenal (scor 4-2), de marti seara, a fost cel mai bun film de actiune realizat vreodata. Un film incredibil, cu suspans si tensiune si mai ales cu muzica exceptionala. Muzica asigurata de corul celor 40.000 de spectatori, martori ai jocului de fotbal, asa cum trebuie sa fie el. Liga Campionilor este numele perfect pentru o competitie in care doar ceea ce se intampla pe teren este in lumina reflectoarelor. Aici nu exista campioni la declaratii sau la manuit butoane. Aici e vorba doar de fotbal.

 
In fotbalul romanesc, de dupa 1990, a existat un singur moment in care echipele romanesti au fost in aceeasi poza cu ambitioasele cluburi din occident. Sfertul de finala din cupa UEFA dintre Steaua si Rapid a fost o intamplare fericita din care a castigat si Romania si fotbalul. Momentul a trecut iar acum gloria este redusa la puncte obscure din campionatul intern si la banii din jurul fenomenului. Jocul de fotbal, la nivel de club, n-a mai castigat de prea mult timp…