Românii şi sărbătorile

Sau preview pentru Paşte/1 mai

Începând de vineri seara, lumea s-a îmbulzit pe la hipermarketuri. Cel puţin jumătate din coada de la casă planifica ieşirea de duminică pe puţinele petice de iarbă necinstite de spiritul lor civic şi cei şapte ani de acasă. Sâmbătă a fost zi de plecare. Un DN1 ticsit de maşini şi de câţiva poliţişti fosforescenţi, fluierând mai încet ca un copil care nu ştie exact cum trebuie să sufle în jucărie.

Duminică, în schimb, s-au oprit poliţiştii din fluierat şi au început rapsozii dintre blocuri. Unii îşi încărcau portbagajul cu cele necesare pentru „grătăreala” în sânul naturii şi dădeau sonorul cât mai tare, să auzim şi noi hăulelile cu duşmani şi bani, mânca-ţi-aş. Alţii, din păcate, au rădăcini bine înfipte. De ce să bată drumul pe străzi când îşi pot trage maşinile aproape de pomii din parcare? Improvizează repede scaune din navete de bere, pun o cârpă pe maşină, fac platouaşul cu mici şi încep să râdă cât mai tare, să facă în ciudă la ignoranţii care, înainte să închidă geamurile, s-au uitat cu sprânceana ridicată la ei.

Pentru cei care vor să observe fenomenul de aproape, vă sfătuiesc să vă pregătiţi pentru 1 Mai, mai bine. Că de Paşte ăştia pleacă pe la bulgari. Au auzit că la ăia iarba e mai verde şi mai multă iar ecoul dintre hoteluri nici nu se compară cu al nostru. Păi d-aia nu ne plac nouă manelele: blocurile ceauşiste nu oferă surround...