Libertăţile şi zilele libere ale presei

Suntem privilegiati si ne pretindem intelectuali, injuram la tigara, punem intrebari si stim sa ne facem un mediu de lucru extrem de placut. Avem glume cu moguli, credite, salarii, cluburi, prieteni si simtim viata la fel ca cel ce este dincolo de microfon, sticla sau condei. Nu transpiram ca cel care lamineaza si topeste metalul la temperaturi extreme dar acumulam destule emotii dintr-un live si respiram acelasi aer toxic al unei Romanii imperfecte, cu care iti este rusine sa te mai duci si la service.

Plecam dimineata de la 5.45 si stam doua ore in trafic la intoarcerea spre casa. In concediu suna editorii pentru o relatare, iti vine sa faci un reportaj despre soarta romanilor din Spania si Italia si chiar se-ntmpla sa faci poze “de vacanta” pentru blog sau site-ul personal. Ne-am lasat meseria sa ne confiste spatiul si timpul si nici macar, pe motiv de jena, nu ne lamentam de toate cele de mai sus.

 
Zilele libere sunt pentru multi dintre colegii mei din presa, mai ales in anul asta electoral, precum colebilul dupa exagerarile culinare de Pasti sau Craciun. Am gustat atatia Remesi, Melescani, Boureni, Basesti, Opresci, liberali, democrati, acuzati si patati, populari si secundari, analisti si p-afaristi...incat digestia ne este profund afectata. Ironia este ca ulcerul chiar pare o urmare fireasca pentru cei care filtreaza si repun in pagina asa zisul fenomen politic de la noi din tara. Oricum galceava mioritica este asurzitoare, istovitoare si urat mirositoare.

 
Niciun coleg de-al meu nu-si poate lua libere ca Orban sau ca Adomnitei pe motiv de campanie electorala. Deplasarile in schimburi de experienta prin Dubai nu le facem cu bani de la buget. Nu impartim sacose cu ulei si zahar pentru ca seful “sa se-aleaga” deputat. Fugim seara de televizor, dimineata ocolim ziarele si radioul il lasam in surdina. Suntem o supapa subreda intre camere si realitati diferite. Mizeriile insa se-aseaza ostentativ intre noi si receptori. Nimeni nu vrea sa curete supapa pentru ca la suprafata sa ajunga aerul curat, stirea, intamplarea, adevarul...

Ne ascundem la prieteni si suntem refugiati in sanul familiei, si-n zilele cand nu suntem curele de transmis informatii vedem cu detasare absolut tot. Atunci incepe libertatea presei...in concediu, la un pahar, pe o insula, intr-o barca, la cort, cu chitara, cu undita, cu mintea limpede...departe de haosul, furia si agitatia barzaunilor din sport, politica, administratie, parlament, guvern etc