
17°C

Mai trec vreo doua zile si soapta se
transforma intr-un strigat sanatos. “Stimati telespectatori, incep
cazarile in camine. Bla bla bla”. De parca nu ai sti. Ti se aduce aminte ca
locurile in camine sunt mult mai putine decat cererile studentilor si ca multi
dintre acestia vor ramane cu buza umflata. Din nou. Asta normal, daca nu ai bani
de chirie. Si multi nu au 500 de euro/ apartament/2 camere.
Mai trec doua zile. Soapta devenita strigat transforma
tara intr-un mic cazan in clocot. Se iau interviuri, se fac cercetari, se cauta vinovatii (din nou),
acesti nu sunt de gasit (din nou), se merge pe teren, se iau la puricat camine,
site-uri cu anunturi vand/cumpar loc in camin. Se organizeaza flagrante.
Politia stie tot... Se respira putin...
Cu mai mult avant (dupa scurta pauza) se merge
la decan, la minister, se cauta chestia aia pe care nu o are nimeni, numita SOLUTIE. Se iau alte interviuri, vin
analisti, se mai prezinta inca o data situatia groaznica in care se zbat cei
care reprezinta viitorul proletariat al mandrei noastre tari. Se vorbeste mult si prost.
Dupa cele trei zile de clocot, apele se linistesc. Studentii s-au cazat deja, care pe unde a apucat, cei care nu au apucat, ei bine, ei deja nu mai conteaza. Urletul devine iar soapta, cu promisiunea ferma ca la anul va fi exact la fel.
De ce va fi la fel? Raspunsul l-a dat, constient sau nu, unul dintre cei intervievati in goana dupa aflarea SOLUTIEI: „Incercati la administrator (n.a. caminului)”.
What else?
Eco-copii(i)
Sandra's Razzie
Gym MythsBusters[0.0139]