Ziua mea

Astazi e ulima oara in acest deceniu cand nu implinesc o varsta "rotunda". Si ma bucur, chiar prea mult. Cred ca e o bucurie usor disperata.

Am primit telefoane, destule, dar nu atat de multe ca in alti ani. La fel a fost si de Craciun. Prietenii nu sunt 150 ci din ce in ce mai putin. Am ajuns la concluzia ca pe masura ce se mareste cercul social se micsoreaza numarul de prieteni. Sau poate asta sunt doar eu. Am maxim 8 prieteni in adevaratul sens al cuvantului si o multime de cunoscuti. Si stiti si voi cum e: “daca vrei sa ai prieteni nu-i pune niciodata la incercare”.

Gata cu prietenii! Am remarcat ceva in legatura cu urarile. Cu cat inaintezi in varsta (ca acum nu mai cresti), urarile se schimba de la: sa fii sanatoasa, iubita, voinica, etc. la: sa ai o nunta frumoasa, sa iti iei o casa, sa faci un copil s.a.m.d. Ce naiba? Toate urarile astea implica niste cheltuieli serioase!! Nu-mi ureaza si mie nimeni sa imi vina o mostenire neasteptata, sa castig la Loto (bine, pentru asta ar trebui sa joc) sau in cealalta directie: sa ma iubeasca cineva pana la adanci batraneti? Auzi: “sa fii la fel de frumoasa si peste zece ani!” Doamne, cate creme, cat masaj, cata sala imi trebuie mie pentru asta! Si cum n-am nici “sponsor” si nici acel gen de radio nu ascult, n-am nici o sansa sa imi “pice” niste bani, trebuie sa ma descurc din salariul meu! Asta NU este o urare buna! Eu as putea intelege ca a vrut sa fie un compliment, dar in acelasi timp imi aduci aminte ca peste 10 ani nu o sa mai fiu la fel?!! Lasa-ma sa ajung acolo si atunci imi vei face un compliment spunandu-mi ca arat ca acum! As mai putea veni cu multe exemple, dar o sa ma pierd.