de la voi

Kiiking

Editorial Vineri, 27 Martie 2009
junkymouse

Currently 5.00/5
1
2
3
4
5

Da-i o nota! Nota curenta: 5.0

Cand erai mic iti placea la nebunie senzatia, iar acum te gandesti cu nostalgie la el. Cei care reuseau sa se dea peste cap impuneau respect, erau capetenii absolute in orice joc, ei stabileau echipele si regulile. Ai incercat si tu sa sfidezi legile fizicii, de multe ori ai picat din el si te-ai intors cu julituri pe nas si-n palme, desi mama iti strigase sa ai grija cum te dai in leagan exact inainte sa inchizi usa in goana ta dupa aventura. Se defecta din cand in cand, nu-l mai tineau balamalele si te uitai cu spaima cum zace nemiscat, usor ruginit. Iar in mintea ta si a camarazilor tai se zbatea intrebarea "oare va mai functiona vreodata? oare are cine sa-l repare?".
Apoi ai crescut, iar scartaitul lui a inceput sa te sacaie. Nu te lasa sa asculti caseta preferata la radiocasetofonul cu luminite sau sa-ti pupi gagica intr-un moment romantic. Dupa un timp nu l-ai mai auzit...
Copiii au acum alte preocupari, stau in fata unui monitor inert. Iar in locul lui au aparut spatii de parcare mult mai "utile" societatii, cine mai are nevoie de un leagan intre blocuri?! Doar exista in parcuri spatii special amenajate cu unele de plastic, fara suflet si pazite strict de gardieni pregatiti oricand sa te amendeze "haide domnule! ca strici leaganul copiilor... nu iti e putin rusine, la varsta dumitale?". Totusi, te mai apuca din cand in cand un dor si mai incalci putin regulile, exact ca atunci cand erai mic. Si iti iei avant... zambesti, pentru ca esti liber, simti ca zbori...

Apropo, pentru copiii din noi s-a inventat un sport in Estonia: kiiking