Prima seară a fost cea mai colorată. Am fost trecuţi prin câteva genuri muzicale. A început cu Richard Bona, un domn vesel, care a meşterit atât de bine la bas încât a luat faţa instrumentelor care, de obicei, sunt vedete. Pe scenă l-au mai susţinut un trombon, o trompetă, clape, chitară şi baterie, „instrumente” strânse cam de pe toate continentele. Rezultatul: un ritm viu, plăcut si cosmopolit. Jazz, blues, muzică africană s.a.
Apoi a venit Eliane Elias la pian şi voce, susţinută de chitară rece, bas şi baterie. Ni s-a indus o stare de bine - Brazilian style -, de viaţă fără griji, cu nuanţe de jazz american. Neliniştit.

Seara a doua, deşi ar fi trebuit să fie un fel de Chick Corea and friends, sau, cel puţin „Power of Three”, a sfârşit prin a fi seara lui Stanley Clarke, basist din garda veche şi grea. Aşezat în centrul scenei şi cu mai multe solo-uri decât ceilalţi doi, Stanley a lucrat contrabasul de data asta. Greoi, cu o bucată de catifea roşie pe umărul drept, contrabasul s-a topit în mâinile lui Clarke. A fost atât de bine dresat încât a scos şi acorduri de… flamenco.  

Seara a treia a început cu nebunia pură de jazz a lui Brandford Marsalis, unul dintre cei mai apreciaţi saxofonişti din lume, şi quartet-ul lui dezlănţuit. Da, ăsta e cuvântul: dezlănţuit. Bucăţile mai lente cred că erau menite pentru public. Să-şi tragă sufetul ;)
Apoi a venit rândul lui Mike Stern şi a trupei sale mici (bas, trompetă şi baterie), dar uriaşă calitativ. A fost momentul electric al festivalului, chitara galbenă a lui Stern ridicând publicul în picioare de câteva ori. Nu degeaba Yamaha a dat unei chitări numele lui.
Îmbrăcat în tricou şi pantaloni negri, cu părul cărunt tuns strengăreşte, cu breton, în stilul anilor 60-70, Stern s-a bucurat ca un copil la concertul lui Marsalis, iar la sfârşit a dat autografe zecilor de oameni care s-au înghesuit să-i cumpere ultimul album.

Şi aşa, cu zâmbetul mare şi sincer al lui Stern şi cu zumzetul satisfăcut al publicului s-a încheiat a treia seară Masters of Jazz. Dar nu şi ediţia a doua a festivalului. Pe 25 noiembrie urmează a patra seară: Jan Garbarek. Be there!