Femeia din cutremur

Aproape toate sistemele psihologice sunt de acord: primele amintiri o sa ne fie repere toata viata. Conteaza mult prima goliciune vazuta, obiceiurile de olita, alaptatul, violenta parintilor sau chiar intamplari nealiniate. Iata, pentru studio, prima femeie vazuta vreodata goala de obscura celebritate Dobrovolschi: Afara e intuneric. 1977. Am trei ani si ma joc cu bunica-mea din partea tatei. Ma alearga si ma gadila printre saltelele relaxa, acoperite cu acelasi material maro ca si draperiile, in incercarea maica-mii de-a armoniza cele doua camere minimalist, aproape suedez. Eram prea agitat sa simt ceva, dar Buna s-a apropiat brusc de fereastra, a tras deoparte perdelele si a soptit "cutremur!". Eu nu stiam ce-i ala. Nu-mi amintesc iesirea pe usa. Nu stiu cum am ajuns in casa scarii de la etajul unu, unde mi s-a aratat. Acea zana, acea vrajitoare, acea nebuna, acea naluca. Doar ea, dintre toti vecinii care coborau speriati, zbiera. Si doar ea era goala.

Am vazut-o o clipa. Si inca dureaza. Era vecina noastra de la doi. Cutremurul o prinsese la dus. Acum sarea treptele goala, cu parul ud, cu pielea coapta de femeie trecuta de 40 brazdata de broboane de apa, urland disperata. Sanii grei, lasati, sareau ca animale-n cusca, iar carnea de pe solduri se tulbura la lovitura fiecarei trepte. Forma de clepsidra mi-o amintesc, cu bazinul lat ca un cuptor rotund. si mustata dintre picioare mi-o amintesc, neagra si rara. Vad fiecare fibra a piciorului solid incordandu-se. ii vad fundul mare, greoi si rotund, sarind. Am fugit dupa ea. Era cel mai frumos lucru pe care-l vazusem. Afara, un vecin a acoperit-o cu o patura. L-am urat de-atunci mereu. si tot de-atunci, mereu, incerc s-o aduc inapoi, cutremurand patul. si undeori, vine. Goala. Uda. Tipand.

Foto credit: Alex Gâlmeanu