O nouă retrospectivă personală

A mai trecut un an (ultimele 3 zile nu se mai pun) și evenimentele lui 2009 mi se derulează acum prin minte, filtrate printr-o perspectivă cât se poate de subiectivă. Dintr-un exhibiționism exagerat, o să repet experiența de acum fix un an și o să vă pun la curent cu ceea ce mai țin eu minte din anul ăsta care e pe cale să plece.

Începutul de an m-a prins în Cracovia, într-una dintre cele mai faine vacanțe avute vreodată, înconjurat de prieteni și de multe glume și întâmplări amuzante. După o eternitate petrecută în tren, am ajuns în București și, după alte câteva zile pe sol românesc, mi-am luat zborul spre Anglia, pentru finalizarea proiectului ”Anul Universitar cu numărul 1”.

Undeva prin februarie a urmat o scurtă excursie la Amsterdam. Muzeul Van Gogh a fost foarte frumos. La fel și orașul. Da. Aha. Tot în a doua lună a lui 2009 am reușit să văd live una dintre cele mai speciale formații în viață – The Cure. Eveniment memorabil ce a rămas gravat în Calendar. În aceeași perioadă am asistat uimit la blocajul în care a intrat Marea Britanie după venirea unei ninsori care nici pe primarii din România nu i-ar fi speriat. În martie, a venit rândul unui alt concert. Reprezentația lui Peter Doherty a fost și ea specială, într-un mod diferit, însă. Cu întârzieri românești, cu public dement și trenuri prinse în ultimul moment.

În aprilie, vacanța de Paște m-a prins în România. Aici, ca să-mi întrețin pasiunea (obsesia?), am recuperat timpul pierdut pe alte meleaguri și am fost la cât mai multe concerte de club din București. În mai am terminat cu bine primul an de facultate și primele șase luni trăite de capul meu într-o țară străină.

În iunie, am revenit la timp ca să prind întoarcerea după trei ani a formației Urma. Trupa asta o să reprezinte mereu pentru mine primii ani ai liceului, anii în care se formau tot felul de amintiri unice în decoruri ca Prometheus, Baza Militară sau Vama Veche. Concertul de la Silver Church a fost unul foarte reușit dar m-a făcut să înțeleg că, din păcate, patru oameni extrem de talentați nu-l pot înlocui pe un altul, al patrulea element chimic al formulei pentru o Urmă perfectă.

A urmat o vară plină de concerte, care mai de care mai memorabile. De la The Killers la The Prodigy, de la Moby la Nine Inch Nails, trecând prin Santana și ajungând la the all-time high – Radiohead, anul ăsta mai mult ca niciodată am avut norocul să-mi văd favoriții la treabă. În afara activităților muzicale, am fost și eu dezamăgit de Vama Veche și de cele întâmplate acolo. Dintr-un sătuc al libertății și dezbrăcării de oraș, numita localitate a ajuns o combinație urâtă de nimicuri hidoase și amintiri din epoci apuse. Sibiul, în schimb, a fost un oraș tare primitor, cu câteva seri simpatice în clubul Bohemian Flow (a nu se uita o bătaie cu apă cu barmanii, patronul și cine s-a mai nimerit să fie prin club la ora respectivă). Altă scurtă oprire a fost Praga, de unde am plecat cu promisiunea că o să mă întorc ca să pot vizita pe îndelete unul dintre cele mai surprinzătoare orașe pe care le-am întâlnit.

La fel de repede a venit și septembrie, când a trebuit să fac din nou drumul spre facultate, gata să încep un an doi și mai expialidocious decât primul. Pe parcurs am avut o întâlnire de mare efect cu domnul Jay-Z și prietenii săi de la Coldplay, un alt punct de referință în istoria concertelor pe la care am poposit. Ca să scurtez partea asta, la același capitol am mai bifat Arctic Monkeys și Yeah Yeah Yeahs. De asemenea, am avut marea bucurie și onoare să fiu în sală la unul dintre cele două showuri londoneze ale domnului Kevin Smith, una dintre cele mai amuzante persoane în viață și un idol personal.

În ceea ce privește partea cinematografică, am făcut tot posibilul să nu ratez niciuna dintre premierele importante ale anului. Dacă tot suntem aici, o să mă dau un pic important și o să înșir 10 filme ale lui 2009 ce nu trebuie ratate (ordinea e total întâmplătoare): Polițist, adjectiv, Amintiri din Epoca de Aur, Inglourious Basterds, Avatar, Fantastic Mr. Fox, Where the Wild Things Are, Up, Star Trek, World’s Greatest Dad, Bruno.

Anul care se termină n-a fost doar despre concerte și filme (deși, în lumea mea, astea două au format o majoritate mai mult decât parlamentară). 2009 a fost și despre crize de toate felurile, a fost și despre mult prea multă politică – mă simt mai murdar ca oricând de când m-am implicat în tot felul de discuții nesănătoase despre posibili președinți, a fost și despre Facebook și Twitter, a fost și de data asta despre încălzirea globală, a fost și despre 12 luni în care am scris aici aproape în fiecare zi, a fost și despre plecarea multor artiști unici, a fost și despre maturizări și schimbări și a mai fost și despre multe alte lucruri pe care le-am și uitat...

Să sperăm că 2010 o să fie mai blând cu noi decât se așteaptă unii și că o să avem cu toții un nou an fericit! Pentru voi cum a fost 2009?