Mai. Voi nu vedeti ca nu e bine?

Cosmarul de pe Mosilor Street

Editorial Joi, 07 Ianuarie 2010
Dobro

Currently 4.11/5
1
2
3
4
5

Da-i o nota! Nota curenta: 4.1

Am avut zilele astea un cosmar, ziua in amiaza mare, treaz, asteptand disciplinat intr-o coloana lunga de masini, pe Calea Mosilor. Stateam de cateva minute si imi lasam privirea sa zburde vesela in dreapta si-n stanga, distrasa si distrata de viata din jur. „Ce bloc urat“, imi spun, vazand un monstru din cele de pe Mosilor, boit si cu o tencuiala de un galben tipator, asortata pe la balcoane cu un caramiziu gard ruginit. „Aoleo! Inca unu! Nu se poate! Inca unu! Toate! Toate sunt galben tipator cu caramiziu!“. Am inceput sa gandesc. Bun. Sunt blocurile izolate de stat. Buuun. Si le-au facut pe toate asa. Bun, nu i-am suspectat niciodata pe functionarii de primarie de creativitate suprarealista. Apoi m-a scuturat un fior rece. „Dar daca o sa le faca pe TOATE asa? TOATE, in tot Bucurestiul? Toate blocurile or sa ne violeze cromatic cu galben aprins si caramiziu si mai aprins!“. Groaznic era ca, in Romania, asta e un lucru perfect posibil. M-am trezit a doua zi, la radio, cand in urma lansarii subiectului in aer, spre a fi discutat, mi-a mai venit inima la loc. Culorile erau diferite in zone diferite. Ba chiar, spuneati unii dintre voi, unele blocuri sunt frumoase. Am mai aflat ca proiectul asta, care va schimba teribil epiderma orasului, nu are nicio coordonare. Pur si simplu edilii de sector, eventual ajutati de arhitectul primariei cu care mai stau seara la un pahar de vorba, aleg din ochi pigmentii de vopsea. Primaria Generala, cum mi-a spus domnul Murgeanu, ar putea interveni, dar de-obicei „alea de sector sunt mai tari, va zic eu, c-am lucrat in primarie“. S-a votat primar general hatru. Inteligent... Si in timp ce eu visez la arhitecti de clasa cu planuri pe masa, la primariile de sector, intr-o camera ponosita, un sef de bloc sta de vorba cu doamna Mariana de la Reamenajari. „Nu stiu, nea Dorele. Eu zic sa facem verde cu roz. Tinereste, asa, ca noi ne ducem, da’ sa ramana la astia mici“.