Ce si cum a fost la Sirnaville

De pe DN1, din dreptul localitatii Potigraful, pana la locul unde s-a desfasurat festivalul sunt vreo 13 km. Distanta asta e tocmai potrivita ca sa uiti de civilizatie si de orice fel de poluare (mai putin fonica). Cum ziceam mai sus, Sirnaville s-a desfasurat in plin camp, langa aerodromul Aerofox. Tocmai din cauza asta nu prea inteleg de ce organizatorii au inghesuit cele trei puncte de atractie ale festivalului, scena live, scena breakbeat si locul de proiectie NexT. In prima zi, cel putin, daca vroiai sa vezi scurtmetraje, trebuia sa ciulesti urechile bine de tot, incercand sa dibuiesti replicile printre beat-uri electro si riff-uri rock. Si daca tot suntem la capitolul ‘probleme organizatorice’, sa le trecem pe toate in revista. Cel mai mult m-a deranjat atitudinea tipic romaneasca ce a dus la un haos aproape general in prima zi de festival. Vineri, la ora 19, inca nu venisera jetoanele, singurele cu care puteai sa-ti cumperi ceva de la bar. Chiar si asa, cand au ajuns jetoanele, in afara de bere nu prea aveai ce sa bei, temperatura celorlalte bauturi fiind cu cateva grade bune peste limita suportabila. Singurul program al serii disponibil la fata locului era un mic sticker afisat la intrare cu trupele de la Scena OneDay si orele la care acestea urmau sa cante. Vineri, programul asta oricum a fost decalat cu vreo ora si un pic din motive necunoscute mie. Pe langa problemele cu sunetul, scurtmetrajele au fost si intrerupte atunci cand panza pe care erau proiectate a fost desprinsa de catre vant...si intrerupte au ramas pana a doua zi. Cam astea au fost partile neplacute ale festivalului.

Sirnaville n-a fost, totusi, chiar un rateu complet. Au existat si parti bune si ele merita mentionate. In general, sunetul de la scena de muzica live a fost bun si foarte bun (datorita domnului Pipaiu, caruia mai toti artistii au tinut sa-i multumeasca). Concertele au fost si ele reusite, cu mentiuni speciale pentru The MOOod, Suie Paparude, The Amsterdams, Kumm si Urma. De asemenea, in cea de-a doua zi, ordinea formatiilor si orele de intrare au fost respectate cu strictete, semn ca s-a inteles ca nu prea e bine sa lasi publicul sa astepte cu orele, in special in cazul unui festival, unde, teoretic cel putin, nu toata lumea vrea sa vada chiar toate formatiile din line-up. Programul scurtmetrajelor NexT a fost divers, cu exemple mai reusite si mai putin reusite, numai bune de comentat si analizat. De asemenea, sambata s-a mai lucrat un pic la volum, nemaiexistand bruiajele de la celelalte scene. Acrobatiile aviatice au fost si ele apreciate de publicul din Sirna, pilotul Zoltan Veres demonstrand de ce este unul dintre cei mai buni din lume.

La festival s-au intamplat si alte lucruri de mentionat in afara de muzica si filme, dar mai toate s-au desfasurat ziua, fiind mult mai accesibile celor care si-au petrecut noptile in camping. Eu am preferat sa sar peste partea cu cortul si nu am reusit sa ajung la niciunul dintre workshopurile ce se anuntasera a fi foarte interesante.

In concluzie, Sirnaville Arts & Crafts a avut un inceput ezitant, cu ceva greseli de organizare, situatie remediata usor, usor pe parcurs. E un festival cu mult potential, ce, cu un pic mai multa atentie la detalii si cu mai mult professionalism din partea organizatorilor, ar putea deveni o buna pauza de weekend de la praful orasului.  

Sursa fotografie: http://sirnaville.wordpress.com/