live report

The xx live @ Londra

Entertainment Miercuri, 03 Martie 2010
Alex Nicolescu

Currently 5.00/5
1
2
3
4
5

Da-i o nota! Nota curenta: 5.0

The xx e o formație aparte despre care toată lumea, public și critici, simte că are un viitor mare în față. Tocmai d-asta, probabil, ieri, la primul dintre cele două concerte pe care trio-ul le are programate la Shepherd’s Bush Empire din Londra, era o mulțime de lume care își căuta bilet în fața sălii. Asta după ce ambele show-uri au fost sold-out la doar câteva minute de la punerea lor în vânzare. Și, în caz că vă întrebați, da, și la Londra bișnițarii de bilete sunt cât se poate de activi.

Am intrat în sală exact când cea de-a doua formație de deschidere, These New Puritans, își termina recitalul. Îmi pare rău că i-am ratat, părerile celor care i-au văzut fiind destul de bune. Sala (2000 de locuri) era plină de tot felul de oameni care păreau să știe că urmează să intre pe scenă una dintre cele mai apreciate trupe ale deceniului care tocmai a început.

La 21.30, exact la ora anunțată, din spatele unui imens cearceaf alb s-au auzit acordurile bucății instrumentale care deschide albumul de debut al londonezilor – Intro. Cu umbra gigantă a unui X în mijloc și cu diverse jocuri cu umbrele celor trei puști, melodia de debut ne-a introdus în starea care a devenit deja specifică formației. O combinație tare ciudată între visător, depresiv și inocent, mixul ăsta s-ar potrivi de minune drept soundtrack pentru filmele lui Tim Burton. Odată cu ultimul beat al melodiei, a căzut și cearceaful dintre public și Romy (voce și chitară), Oliver (voce și bass) și Jamie (beats și un aparat tare nebun care scotea toate celelalte sunete în afară de chitară și bass). Trei copii de vreo douăzeci de ani, timizi, îmbrăcați în negru, cu privirile în pământ și concentrați numai pe muzica întunecată pe care o fac.

Timp de o oră, The xx au făcut foarte puține pauze între cântece și chiar și atunci nu au comunicat prea mult cu publicul. Doar Jamie, cel mai curajos dintre cei trei, și-a cerut scuze la un moment dat pentru cazul în care vor “fuck up” cântecul ce urma, nu-l mai cântaseră de mult. Au trecut prin tot albumul xx, plus vreo două coveruri și demo-uri, purtând publicul prin toate valurile de sentimente, stări și sunete prin care, având în vedere sinceritatea muzicii, au trecut și membrii formației chiar dinainte să fie o formație. Pe toată durata concertului, în sală era o atmsoferă foarte intimă, lucru destul de rar întâlnit la o un spectacol sold-out la unul dintre cele mai cunoscute venue-uri din Londra.

Pe scurt, mi-a plăcut foarte mult și m-a impresionat felul în care trei puști mai mici decât mine știu să miște publicul în așa fel. Poate că le-ar fi prins bine ceva mai mult curaj, care să-i ajute să experimenteze/improvizeze un pic mai mult. Au ieșit de vreo două ori în afara compozițiilor originale, muzica trăgând mult spre post-rock, și a sunat foarte bine. În rest, sunt convins că vom mai auzi de The xx cât de curând, trupa londoneză având un potențial imens. Dacă aveți vreodată ocazia să-i prindeți live, nu ezitați nici măcare o secundă.