La marginea soselei, Terasa Romanesti

Cine a spus ca doar restaurantele noi, trendy si scumpe sunt interesante ? In tara - si chiar si in Bucuresti - fiinteaza inca adevarate vestigii ale comunismului, unde ciorba de vacuta si cotletul de porc au inca gustul acela inconfundabil care oripileaza papilele gustative ale "boierilor" de azi.

Carciumile astea - tot mai putine la numar - ar trebui pastrate si conservate, poate ca monumente ale unei epoci definitiv trecute.

Pe DN 1, cum mergi dinspre Bucuresti catre Ploiesti, o sa gasiti pe dreapta, Terasa Romanesti, chiar inainte de satul cu acelasi nume. Va recomand restaurantul doar pentru aerul sau vetust, greu de a mai fi intalnit astazi. A, da, si pentru locatia pitoreasca, la marginea padurii care bordeaza soseaua.

Puteti incerca sa mancati la Terasa Romanesti daca va este realmente foame!... O ciorba de burta, ori de vacuta, vreo friptura - ceva; n-o sa va surprinda nimic in mod placut, dar nici n-o sa va alegeti cu vreo intoxicatie alimentara.

Ospatarii - binisor imbracati, la costum negru - se lasa asteptati, iar atunci cand vin, afiseaza aerul acela de superioritate relativ amabila, de vechi profesionisti ai breslei. Mai vorbesc intre ei, nu se feresc de clienti: ce-a mai facut copilul la scoala, ori cum s-a stricat harbul de masina exact cand era nevoia mai mare.

Mobilierul - obosit, aveti grija in ce stare este scaunul pe care va asezati!

Cainii, afara, printre mese, asteapta cate-un rest din friptura bogata in zgarciuri. Nu sunt agresivi, macar ca le razbesc coastele prin piele.

Altfel, o atmosfera de liniste si pace, de dolce farniente incremenit in timp.

Locul are ceva, ce carciumi cu renume nu poseda : toate elementele sale se potrivesc perfect intre ele, ca un lego bine imbucat ce zugraveste un veac apus.

Pe o scara a autenticitatii, Terasa Romanesti ar fi cotata cu multe stele...