Stat de stat

In ultima perioada, poate mai mult ca niciodata, vedetele din Romania, oricat de validate sau valabile ar fi ele, isi pun celebritatea in slujba proiectelor umanitare. Un lucru laudabil pentru staruri, cand le admiram individual pentru timpul, efortul, uneori banii la care renunta de buna voie pentru ceilalti. Exista insa un efect pe termen lung si de intindere macrosociala. Eforturile catorva oameni, fie ei si cu vizibilitate mediatica, sunt infime fata de raspandirea problemelor. Adica, efortul superb al unui Bucurenci, a unei Radulescu sau a unui Iantu, desi curata de mizerie un parc pe 5 iunie sau o padure peste cateva zile, nu pazesc de gunoaie o tara in restul anului. Aparent nu fac nici ceva rau. “Macar un parc, nu?”.

Pe termen lung, insa, Statul priveste aceste actiuni ca pe o supapa mediatica. Pentru ca Statul accepta cu drag voluntari in actiuni de care ar trebui sa se ingrijeasca singur, el impartind cu ei si esecul. Ori, stai putin, voluntarii vroiau doar sa ajute. “Putea sa ne-ajute mai bine, daca chiar vroiau...”, te nauceste vreun minister. N-o sa treaca mult timp pana cand vreun cetatean vigilent il va urechea pe Mircea Toma ca n-a vazut o punga cand curata plaja. Pentru ca ne-am obisnuit deja ca pentru verdeata noastra, marea noastra, aerul nostru, muntii, lacurile, pestii, bolnavii, trebuie sa lupte Andreea Marin sau Printul Charles. In niciun caz un Stat aproape terorist, care nu foloseste pentru noi decat o parte din puterea pe care, teoretic, i-o conferim.

Chem, deci, atat vedetele cat si oamenii sanatosi sa se gandeasca daca nu ar fi mai bine folosit timpul lor liber ba la Parlament, ba la Guvern, ba la Cotroceni, ba la ministere, cu pesti morti, pamant alunecat, sau orice arma la alegere. Ca sa nu punem la socoteala sanatoasa placere a nesupunerii, in sine.