Victoria lui Erdogan şi suspiciunile de islamizare

Partidul Justiţiei şi Dezvoltării (AKP), formaţiunea premierului turc Recep Tayyip Erdogan, a câştigat detaşat alegerile legislative anticipate. După numărătoarea a 99,9% din voturi, AKP obţine 46,3% din sufragii, pe locurile următoare situându-se Partidul Republican al Poporului, cu 20,9% şi extremiştii de la Partidul Acţiunii Naţionaliste, potrivnici Uniunii Europene, cu 14,4%.

Conform previziunilor, AKP va obţine între 334 şi 342 de locuri în Marea Adunare Naţională (sistemul parlamentarl turc este unicameral) dintr-un total de 550, faţă de 351 la alegerile din 2002 (34% din voturi). Şi asta deoarece, pentru prima dată în istoria Parlamentului de la Ankara, găsim şi reprezentanţii kurzilor. Candidaţii Partidul pentru o Societare Democratică au ocolit regula pragului minim de 10 la sută fiind aleşi ca independenţi. Se estimează că independenţii vor însuma 30 de parlamentari.

Oricum, partidul premierului Erdogan va forma singur guvernul.

Partidul Justiţiei şi Dezvoltării a fost fondat în 2001de membrii „modernişti” ai unui partid islamic dizolvat, care se defineşte însă în prezent drept o formaţiune „democrat-conservatoare”.

Rădăcinile sale islamice şi apelurile la suporterii religioşi a creat nelinişte printre adepţii tradiţiei laice introduse în 1923 de Kemal Atatűrk.

Lider carismatic, cunoscut pentru modul lui direct de a vorbi şi pentru reacţiile sale spontane, Erdogan, în vârstă de 53 de ani, a pus în aplicare reforme profunde care au vizat democratizarea societăţii turce, convingându-i pe numeroşi analişti de sinceritatea „convertirii” sale la principiile democratice. El este, de altfel, omul care a ancorat Turcia în Europa, obţinând în octombrie 2005 lansarea negocierilor de aderare cu blocul european, şi cel care a redresat o economie turcă ce tocmai trecuse, în 2001, printr-una dintre cele mai grave crize din istoria sa, informează AFP.

Pentru criticii săi, politicianul - care nu vorbeşte nicio limbă străină în afară de limba sa maternă - rămâne produsul unui cartier sărac al Istanbulului, împietrit în prejudecăţi conservatoare, cel care vindea bomboane pentru a-şi plăti studiile sale coranice. El este acuzat cu precădere de mediile laice că vrea să islamizeze societatea turcă.

Argument electoral sau temere sinceră, ameninţarea unui „program secret” islamist, agitată de opoziţia social-democrată, i-a determinat pe milioane de turci să iasă în stradă în primăvară, când Erdogan l-a propus drept unic candidat la Preşedinţie pe principalul său colaborator, şeful diplomaţiei Abdullah Gull.

Paznic autoproclamat al valorilor laice ale ţării, armata nu a rămas fără reacţie, ameninţând că va interveni, dacă guvernul nu va apăra ferm laicitatea.

Pentru moment, acest pericol pare îndepărtat datorită pierderii de către AKP, în ciuda procentelor obţinute la urne, a aproximativ 21 de locuri în Parlament. Pentru schimbarea constituţiei turce este necesar acordul a 2/3 dintre parlamentari.