Ba pe-a măpii dumneavoastră

S-a umplut cerul patriei de norici. Albe, negre, după cum au dormit unii sau alţii: cu faţa la cearşaf ori ba. O avea Norica Nicolai păcatele ei, dar...

S-a spus că preşedintele Traian Băsescu a deschis cutia Pandorei. A naibii şi Pandora asta! Din profil seamănă cu oricare fişet metalic din Biroul Personal al oricărei întreprinderi sau instituţii, care birou, până în ’89, era condus de un securist reciclat. Probabil şi o vreme după. Cine nu ştie, prea tânăr fiind, să-şi întrebe părinţii. Cine ştie şi se face că plouă, să-i fie ruşine obrazului.

Nu s-a spus însă, de către un editorialist suspectat până acum de imparţialitate, că recomandarea Noricăi drept „un cadru de nădejde al partidului” era tributară unui tipic formularistic din care partidul arareori lipsea. La fel cum nu puteai să găseşti o carte ştiinţifică fără recomandările şi liniile directoare trasate de Secretarul General al PCR. Nu ar fi putut fi publicată, chiar dacă prin conţinut academic ar fi fost una de o valoare incontestabilă. La fel cum astăzi, scrisorile de recomandare sunt de cele mai multe ori o înşiruire de plăsmuiri ca să de-a bine sau rău nu la dosarul de cadre, cum era înainte, ci la actuala mapă profesională.

Dar cine să stea, să cugete şi să se privească fără jenă în oglindă? Oglinzile au fost înlocuite de autoportrete. Iar jena a fost înlocuită de tupeu. Cine urlă mai tare face regula!

Justiţia, de poalele căreia îşi şterg lacrimile justiţiarii de circumstanţă, nu numai că e oarbă; mai e şi surdă şi mută!

Şi această lume în care te uiţi, dar nu vezi nimic, în care asculţi, dar nu auzi nimic, în care vorbeşti, dar nu spui nimic, începe să semene din ce în ce mai rău cu lumea condusă de o singură instituţie orwelliană: Ministerul Adevărului.