Arhanghelul Cătălin

Precum arhanghelii din fire păzesc cetatea lui Dumnezeu, arhanghelii numiţi apără palatul noului Zeus.

Aşa şi proaspătul înaripat, Cătălin Avramescu.

Apariţia lui publică la Antena 3 (Ştirea Zilei de ieri, 23 ianuarie) a vestit superficialitatea doctă cu care s-a înconjurat Zeus.

„Oamenii aflaţi în funcţii publice nu trebuie să chibiţeze pe la garduri”, trâmbiţa îngerul, chibiţândul pe Eugen Nicolăescu şi pe toţi cârcotaşii.

„O să taxez orice abatere de la logica simplă”, a mai trâmbiţat o dată, dar numai în urechile adversarilor lui Zeus.

Trecând peste aceste panseuri, îngeraşul nostru o comite mai apoi de numai!

„Statul este o organizaţie care are un şef: preşedintele”, a claxonat el, cu emfaza lectorului universitar.

În accepţiunea sa curentă însă, statul reprezintă un mod de organizare a societăţii politice, el este puterea politică instituţionalizată (deoarece există în societate şi alte tipuri de puteri, precum există şi putere politică neinstituţionalizată). Sintetizând toate aceste accepţiuni, statul este puterea politică organizată (instituţionalizată) asupra unei populaţii pe un anumit teritoriu.

Pe când organizaţia este un sistem structurat de interacţiune a unui grup de oameni (nu popor, sic!) în scopul realizării unor obiective comune şi specifice.

Nici vorbă de S.C. Statul srl.

Şi pentru ca să nu mai zburătăcească în confuzie, că vria îl paşte, conform art. 80 din Constituţia pe care zeul o poartă în buzunarul de la piept – ca pe carnetul de partid – Preşedintele reprezintă statul român, fără să-l „şefească”, iar conform art. 60 din acelaşi document, Parlamentul este cel care este reprezentantul suprem al poporului român, adică al românilor!

Q.E.D.