0°C
Din când în când, Hollywood-ul mai reușește și niște adaptări peste medie. Nine este adaptarea unei adaptări unei adaptări. Mai exact, filmul este varianta pentru marele ecran a unui musical american, derivat dintr-o piesă italiană, inspirată din filmul semi-autobiografic al lui Federico Fellini, 8 ½ .
Orice are ca punct de plecare un film de Fellini primește un bonus de bile albe. Un alt plus pentru Nine este distribuția de excepție, formată din actrițe de prima mână de la Hollywood (și nu numai) și un actor unic. Mai exact, în colțul doamnelor le avem pe Marion Cotillard, Penelope Cruz, Nicole Kidman, Judi Dench, Kate Hudson, Sophia Loren și Fergie. De partea cealaltă, îl avem pe inegalabilul Daniel Day-Lewis. Dacă nici acum nu v-am convins că trebuie să vedeți filmul ăsta, atunci poate că vă surâde echipa Rob Marshall, regizor – Anthony Minghella, scenarist. Primul a adus pe marile ecrane Chicago, iar al doilea a scris filme ca The Talented Mr. Ripley, Cold Mountain sau The English Patient.
De la bun început trebuie spus că Nine e un musical atipic. Cu doar o singură melodie catchy de-a lungul celor două ore de peliculă, privitorul nu va pleca acasă fredonând coloana sonoră, ci va reveni cu picioarele pe pământ gândindu-se la adunarea de zei(țe) la care tocmai a asistat. De asemenea, n-ar trebui să mergeți la filmul ăsta așteptând un Fellini cu cântec. Nimeni nu poate să-l egaleze pe maestru și nimeni nu și-a propus asta. Filmul de față e doar o poveste ce-și are rădăcinile în inspirația lui Fellini și dispariția ei.
Guido este un regizor italian extrem de talentat și de apreciat. Trecând printr-o criză de inspirație chiar atunci când pregătește cel mai grandios proiect al său, Italia, regizorul trebuie să își înfrunte și propriile „demonițe”, femeile care i-au influențat viața – soția, amanta, mama, muza, confidenta, o nouă posibile cucerire și o prostituată din copilărie.
smart guess: Criticii au dat de pământ cu Nine, găsindu-i tot felul de defecte mai mult sau mai puțin adevărate. Eu cred, totuși, că filmul e mult subevaluat, lovind spectatorul cu o fascinație hipnotizantă din primul minut. E adevărat, nu are profunzimea lui 8 ½ și nici muzica lui Chicago, dar asta nu-l face nici pe departe un rateu. Concluzia – trebuie văzut!
Timisoara - Timis
Vineri-Joi: 11.00; 14.00; 16.00; 18.00; 20.00
NineAuthor's Note: The following is a work of fiction. Any resemblance to persons living or dead is purely coincidental. Especially you Jenny Beckman. Bitch. Narrator: This is a story of boy meets girl. But you should know up front, this is not a love story. Când un film începe aşa, ştii că nu ai de-a face cu o comedie romantică obişnuită. Nu sunt un fan al acestui gen, dar recunosc că uneori iubesc filmele lejere, dar, în acelaşi timp, bune. Din punctul ăsta de vedere, (500) Days of Summer este o binecuvântare cinematografică.
Povestea e simplă, banală, clasică. Felul în care e spusă şi personajele care o trăiesc reprezintă, însă, sarea şi piperul acestei mici bijuterii de cinema independent.
El şi
ea se potrivesc, se iubesc, se despart. El, Tom Hansen (Joseph-Gordon Levitt),
este un tânăr architect ce lucrează ca designer de cărţi poştale şi care, toată
viaţa sa, şi-a căutat Aleasa. Ea, Summer Finn (Zooey Deschanel), este noua
asistentă a şefului lui, tânără, drăguţă şi fără niciun pic de credinţă în Iubirea
Adevărată.
(500) Days of Summer are o poveste non-lineară, debutând cu momentul în care Tom şi Summer se despart şi alternând, de-a lungul filmului, între momentele de început ale relaţiei, când totul era frumos şi simplu, şi cele de sfârşit şi chiar de după despărţire, când Tom încearcă să îşi recucerească Dragostea Vieţii.
Chimia dintre cei doi actori este aproape de perfecţiune, iar personajele intră în categoria aia de tipi şi tipe cool cu care îţi doreşti uneori să te identifici. Soundtrack-ul filmului este şi el foarte reuşit şi bine ales, incluzând artişti ca The Smiths, Pixies, Regina Spektor, Simon & Garfunkel sau Doves.
(500) Days of Summer este debutul în lungmetraj pentru Marc Webb, american ce a regizat videoclipuri pentru numeroşi artişti, cum ar fi Santana, Green Day, Maroon 5, Snow Patrol, Incubus sau My Chemical Romance.
smart guess: E una dintre puţinele comedii romantice destinate părţii masculine a publicului, dar pe care o vor aprecia şi femeile. E, poate, cel mai reuşit produs de genul ăsta (comedie indie) din ultimii ani. E numai bun atunci când nu vrei un film prea complicat sau unul prea prost. E de văzut. Acum!
Alex Nicolescu
[0.0214]
