Îmbrăţişări frânte (Broken Embraces)

Când vine vorba de cinema de autor, cu greu găseşti un regizor mai priceput şi mai evidenţiabil decât Pedro Almodovar. Fie că sunt mai grele sau mai digerabile, mai complexe sau mai lejere (asta mai rar), peliculele sale îţi rămân mereu în minte. Broken Embraces nu face excepţie. Cât despre Penelope...

Filmul cu care regizorul spaniol a fost prezent la Cannes anul acesta nu este chiar cea mai strălucită dintre operele sale, dar rămâne, însă, un Almodovar 100%, cu cadrele sale frumos aranjate şi filmate, poezia vizuală caracteristică întregii sale cariere şi intriga perfect latină. Cât despre Penelope...

Un film regizat de Almodovar este greu de povestit fără a lăsa în urmă prea multe spoilere si fără a rata punctele esenţiale. Broken Embraces este o dramă a mai multor relaţii ce implică sentimente din cele mai diverse. Nimic nou până aici, nu? Ceea ce filmul aduce în plus faţă de alte producţii ale regizorului este abordarea unei teme oarecum neobişnuite: lumea filmului, personajul principal fiind un regizor/scenarist aflat la vârsta pensionării. Aşa ajungem să aflăm un pic şi din crezul autorului în ceea ce priveşte operele sale. Cât despre Penelope...

Cum ziceam, nu e chiar cel mai bun film al lui Almodovar, dar, având în vedere acest nume, nimeni nu poate susţine că e un film prost. Nu e la fel de emoţionant şi nici la fel de surprinzător ca alte pelicule ale regizorului, dar, dacă vă număraţi printre fanii acestuia, e de văzut. Cât despre Penelope...

smart guess: Mi-e greu să vorbesc despre un film de artă. De obicei, la produsele Hollywood-ului e uşor, lucrezi cu clişee. Într-un film de Almodovar, nu găseşti clişee, ci teme recurente și obsesii artistice. Nu pot să spune decât că, dacă vă plac Filmele, Broken Embraces merită mult mai mult decât alte producții ce rulează acum în cinematografe.