(500) Days of Summer

Author's Note: The following is a work of fiction. Any resemblance to persons living or dead is purely coincidental. Especially you Jenny Beckman. Bitch.  Narrator: This is a story of boy meets girl. But you should know up front, this is not a love story. Când un film începe aÅŸa, ÅŸtii că nu ai de-a face cu o comedie romantică obiÅŸnuită. Nu sunt un fan al acestui gen, dar recunosc că uneori iubesc filmele lejere, dar, în acelaÅŸi timp, bune. Din punctul ăsta de vedere, (500) Days of Summer este o binecuvântare cinematografică.

Povestea e simplă, banală, clasică. Felul în care e spusă şi personajele care o trăiesc reprezintă, însă, sarea şi piperul acestei mici bijuterii de cinema independent.

El şi ea se potrivesc, se iubesc, se despart. El, Tom Hansen (Joseph-Gordon Levitt), este un tânăr architect ce lucrează ca designer de cărţi poştale şi care, toată viaţa sa, şi-a căutat Aleasa. Ea, Summer Finn (Zooey Deschanel), este noua asistentă a şefului lui, tânără, drăguţă şi fără niciun pic de credinţă în Iubirea Adevărată.

(500) Days of Summer are o poveste non-lineară, debutând cu momentul în care Tom şi Summer se despart şi alternând, de-a lungul filmului, între momentele de început ale relaţiei, când totul era frumos şi simplu, şi cele de sfârşit şi chiar de după despărţire, când Tom încearcă să îşi recucerească Dragostea Vieţii.

Chimia dintre cei doi actori este aproape de perfecţiune, iar personajele intră în categoria aia de tipi şi tipe cool cu care îţi doreşti uneori să te identifici. Soundtrack-ul filmului este şi el foarte reuşit şi bine ales, incluzând artişti ca The Smiths, Pixies, Regina Spektor, Simon & Garfunkel sau Doves.

(500) Days of Summer este debutul în lungmetraj pentru Marc Webb, american ce a regizat videoclipuri pentru numeroşi artişti, cum ar fi Santana, Green Day, Maroon 5, Snow Patrol, Incubus sau My Chemical Romance.

smart guess: E una dintre puţinele comedii romantice destinate părţii masculine a publicului, dar pe care o vor aprecia şi femeile. E, poate, cel mai reuşit produs de genul ăsta (comedie indie) din ultimii ani. E numai bun atunci când nu vrei un film prea complicat sau unul prea prost. E de văzut. Acum!