Send Away the Tigers

Se astepta de ceva vreme marea revenire Manics. Desi au fost destul de activi in ultimii ani, albumul asta, al optulea (de studio), lansat in mai 2007, e considerat ca fiind de departe cea mai buna "productie" a lor de la "This Is My Truth Tell Me Yours" (1998) incoace. De ce? Pentru simplul motiv ca suna ca la mijlocul anilor 90, atunci cand erau in fruntea grupului de alternativi furiosi din UK. Suna ca atunci, doar ca cei trei au adaugat anii de experienta, o viziune mai echilibrata, dar la fel de nemiloasa asupra politicului si o detasare fata de perioadele mai grele prin care au trecut, mai ales ca trupa.

Albumul e in aceeasi nota cu "The Holy Bible", "Everything Must Go" si "This Is My Truth Tell Me Yours": piese puternice, cu chitari care revarsa riff-uri pline de energie, combinate cu piese melodice, fara a da in pop mainstream cum se mai intampla cu alte trupe, catchy bits si nelipsitele versuri scrise cu cap, deseori profund politice.

Pentru ca sunt buni la produs... imnuri (gen "A Design For Life" din '95), The Manics nu se lasa mai prejos nici de data asta. "Indian Summer", "Autumnsong" si "The Second Great Depression", de exemplu, sunt ideale pentru stadione mari care sa cante cu patos si convingere fiecare vers ;) Sunt si cateva surprize, cum ar fi single-ul "Your Love Alone is Not Enough" in care James canta alaturi de Nina Persson de la Cardigans.

smart guess: Multi au spus ca trupa creste. Mie albumul asta mi-a dat senzatia ca trupa renaste. De crescut, creste oricum ;)

smart info: E rezultatul unei trupe in forma de zile mari, asa ca la Bestfest ne asteapta un concert de neratat, sambata, 5 iulie.

Anca R.