Boogie

Am mers la "Boogie" cu urmatoarele date la bord: Radu Muntean e unul dintre cei mai talentati regizori romani din tanara generatia de cineasti si e deja la al treilea film de lung metraj. Dragos Bucur si Anamaria Marinca sunt actori confirmati, unsi cu toate alifiile, iar din echipa mai fac parte operatorul Tudor Lucaciu si scenaristii Alexandru Baciu si Razvan Radulescu, adica suntem pe maini foarte bune. Mai stiam reclamele de la radio si tv, dar si festivalurile pe la care s-au plimbat. Cu rost.
In mare, ma asteptam la produsul unei echipe beton care se reactiveaza cu o poveste nostalgica despre maturizare.

Povestea e simpla: un tanar sot si tata de familie se intalneste intamplator la mare, de 1 Mai, cu 2 amici din liceu. Cei trei incearca destul de stangaci un „remake” al escapadelor din adolescenta. Doar ca, intre timp, datele problemei s-au schimbat. Desi fizic inca se mai pot distra „ca pe vremuri”, mental fiecare traieste in alta lume, guvernata de alte asteptari, nevoi si nostalgii. 

Pentru o poveste din zilele noastre, fara mari rasturnari de situatie, si cu oameni care seamana al naibii de bine cu cunoscuti, e una marcata de o „tristete resemnata”.
Culmea, Muntean, regizor cu filme mai „active” in portofoliu, se face mic si lasa loc unui Muntean, regizor curios sa miste camera mai usor, mai relaxat, printre actori putini, intr-un reusit exercitiu de simplitate. 
Personajele sunt marcate de un zbucium pe care scenariul si regia il lasa sa rasufle in doze ideale, printre cadre lungi care devin apasatoare, insa care nu rabufnesc niciodata, tensiunea acumulandu-se deopotriva in spectator si in cei de pe ecran.

Desi regizorul nu s-a gandit la un target anume si spera ca spectatori din mai multe generatii sa mearga sa-l vada si sa-l... placa, filmul pare destul de nisat pe barbatii intre 20 si - 40 si de ani. Asta nu inseamna insa ca nu merge si pentru restul curiosilor care vor sa afle mai multe din „bucataria” barbatilor.

smart guess: Am iesit de la Boogie cu convingerea ca asteptarile nu mi-au fost inselate, insa contrar a ce credeam la inceput, e departe de a fi un film usor de digerat. E o drama muta, aproape imperceptibila, care ajunge la public in intensitati diferite.
Am avut chiar senzatia ca am mai vazut undeva toata treaba asta, doar ca nu era... film.